Brewers câștigă NLCS: banii nu fac totul

Brewers revin cu o victorie memorabilă?

Pat Murphy, managerul Milwaukee Brewers, a asistat la demolarea Los Angeles Dodgers în a patra partidă consecutivă a National League Championship Series. În sala de vestiar a Dodger Stadium, pregătit să sărbătorească, Murphy a lăsat un mesaj: Avem o mulțime de Hall of Famers.

Avem o mulțime de jucători. A încheiat sezonul unui titanic care, în 2026, visa să devină prima echipă NL care câștigă trei World Series consecutive.

În plus, a ridicat discursul post-partidă: „Dodgers sunt învechite.” Milwaukee a scris istorie, devenind prima echipă care se răzbună după o eliminare în NLCS, învingând același adversar anul următor.

Milwaukee a înregistrat 103 victorii, cea mai bună performanță din istoria clubului, și a înlăturat o echipă aparent destinată să devină prima dinamică a secolului. Brewerșii au transformat Los Angeles într-o echipă fantomă, nu doar în Game 4. Jake Bauers a fost cheia: în Game 2 a provocat o În al patrulea inning al Game 4, Bauers a lovit un dublu la starterul Tyler Glasnow, reducând avantajul Dodgers la jumătate.

Dominanța Brewerșilor pe teren!

În inningul următor, Bauers, care a revenit în sezon pentru a obține asigurare pentru nou-născut, a luat un walk cu bazele încărcate pentru a egaliza scorul.

Mitchel Garrett a adăugat un hit în al șaselea inning, creând un avantaj pentru Milwaukee. Aaron Ashby a încheiat cu o salvă de trei inning. Acum, Brewers se îndreaptă spre prima lor apariție la World Series din 1982, unde vor întâlni Tampa Bay Rays sau Cleveland Guardians.

Lineup-ul tânăr, solid și dinamic al Brewerșilor a făcut ca cele mai bune momente ale Dodgers să pară vechi și lipsite de viață. Deși au câștigat 100 de meciuri, Dodgers au înregistrat 38‑37 împotriva echipelor peste 0,5 și au înregistrat cele mai multe 128 de dublu‑jocuri din ligă.

În anumite privințe, erau ca un superputere costisitoare, dar defectă, pe coasta Californiei: New York Yankees. Efectul lor a fost evident împotriva adversarilor mai mici și în sezonul târziu. Este o coincidență că ambele echipe au ieșit din playoff; baseballul șterge jucătorii strălucitori, chiar și în ceea ce se numește un „post‑season” „shitty”.

Spectacolul dezastruos a fost distrugerea lui Shohei Ohtani, cel mai prolific jucător all‑round. Începând cu rănile, a încetat să arunce, a rămas fără un acasă din sfârșitul august până joi.

Declinul Dodgers-ului?

Ohtani a spus că doar abilitățile l-au menținut, dar a fost pus pe șasea poziție în Game 3, un lucru rar pentru un jucător de elită. În al șaptelea inning al Game 4, cu Kiké Hernández la 90 de metri de la scor, Ohtani a lovit un slider de la Ashby care a căzut mai aproape de Fresno decât la platea Dodger Stadium.

MVP-ul de patru ori nu a reușit să se ridice. Mookie Betts, ex‑MVP, a lovit ușor; Freddy Freeman, ex‑MVP, a lovit și mai ușor. Echipa a obținut un OPS de 0,590 în serie, iar pitchingul a fost inegal.

După joc, managerul Dave Roberts, depășit de Murphy în toate serii, a spus la Fox că „poți încerca cât vrei, vrei atât de tare, și nu poți face nimic cu asta”.

Și asta, se pare, atinge inima a ceea ce facem cu Dodgers și cu baseball: nimic nu este garantat. Chiar și după semnarea lui Kyle Tucker și Edwin Díaz în off‑season pentru 309 milioane de dolari.